Despre noi

Primul mediu social în care un copil se dezvoltă este familia.

În prima perioadă a vieţii, lumea unui copil se restrânge la casă şi interacţiunea este cea cu membrii familiei. Odata cu vârsta, copilul se deschide social către un nou mediu, cel al şcolii, care poate începe cu gradiniţa sau cu clasa întâi. Aceasta perioada este foarte importanta în viaţa unui copil. Unii copii au tendinţa să dezvolte un comportament timid, introvertit din cauza lipsei socializării sau din cauza faptului că au fost foarte protejaţi de către parinţi.

Gradiniţa este locul în care copiii îşi fac primul prieten şi în care descoperă ce înseamnă prietenia.

Un astfel de comportament, îl vor obişnui pe copil să se poarte foarte natural, degajat şi să nu întâmpine probleme de timiditate În prima zi de gradiniţă copilul nu are un comportament anume. Curiozitatea este mare, noutăţile sunt multe şi este posibil să se sperie puţin. Din a treia zi majoritatea încep să plângă, să refuze a mai veni la gradiniţă deoarece ei simt ca au intrat într-o rutina. Este bine ca parinţii să nu renunţe ci să ceara ajutorul educatoarelor care au metodele lor de a-i ajuta să se integreze, să se adapteze mai usor. Acomodarea dureaza aproximativ o luna. Cu cat un copil învaţă mai repede să socializeze şi să respecte regulile unei convieţuiri armonioase într-un grup social, cu atât va fi mai usor în lume, si pentru el, şi pentru ceilalţi, atunci când va fi un adult.

Gradiniţa este ideală pentru realizarea unor schimbări la nivel de interacţiune de grup. Îl ajuta să comunice mai bine cu cei care îi sunt egali. Mulţi copii nu ştiu să se poarte cu ceilalţi copii atunci cand ajung la gradiniţă. Nu stiu sa comunice decat cu adulţii, lânga care obţin multă afecţiune si tendinţa de a fi mereu în centrul atenţiei. În acelaşi timp însa, a relaţiona cu copii de aceeaşi vârstă cu el devine o mare provocare. Copilul învaţă surprizele relaţiilor sociale, învaţă să asculte şi să se facă ascultat de un alt copil. Această comunicare îi face altruişti şi deschişi către ceilalţi într-un mod semnificativ îmbunataţit, faţă de un copil care este crescut fară a interacţiona cu cei de vârsta lui şi obisnuit să obţina lucrurile de care are nevoie de la adulţii din preajmă.

Gradiniţa îl ajută să se deschidă către ceilalţi şi să îşi renegocieze dimensiunile egoiste ale personalităţii sale. De cele mai multe ori, familia este un loc în care sunt mai multi adulţi. La gradiniţă însă, copiii sunt egalii săi şi au drepturi egale cu el. Într-un astfel de colectiv, copilul învaţă sa coopereze cu ceilalţi, să daruiască şi să primească. Învaţă să se joace împreuna cu ceilalţi cu jucării comune, să participe la jocuri şi să facă parte dintr-o echipă. Această perioadă îl ajută foarte mult să îşi formeze nişte reguli sănătoase de a fi în lume, printre ceilalţi oameni şi de a găsi niste mijloace integrate social de a-şi atinge scopurile. Un copil care îşi doreste o jucărie va trebui ajutat să aibă răbdare sau să fie dispus să o împarta cu un alt copil. Daca este obisnuit să obţină întotdeauna ceea ce vrea, în prima etapă va fi egoist şi chiar agresiv cu ceilalţi copii, pentru a-si însuşi imediat jucaria, fară a-i pasa de ce doresc ceilalţi copii. Cu puţină răbdare însa, va învaţa să îi vadă pe ceilalţi şi să se simtă bine printre ei, respectându-i ca pe egalii săi.

Un copil care ănvaţă să daruiască este un copil salvat pentru societate. Si gradinita e cel mai potrivit loc pentru aceasta prima lectie de viata. Gradiniţa îl ajută să îşi facă prieteni care nu sunt parte din familia sa şi să se simta bine alaturi de ei. Copiii de aceeaţi vârstă îşi împartaşesc aceleaşi curiozităţi, descoperă lumea împreuna şi leagă uneori cele mai trainice prietenii din existenţa lor, bazate pe încredere şi afectiune, fară interese sociale. Aceste prietenii rezistă de-a lungul timpulului, indiferent de calea pe care o ia fiecare, de meseria pe care o profesează sau de succesul său financiar. Cu cât înaintăm în varstă, prieteniile devin tot mai mult o expresie a intereselor sau mediilor comune, şi tocmai asta face speciale relaţiile primei copilarii. Gradiniţa pare, la prima vedere, doar un loc în care cei mici se distrează, mănâncă şi dorm în timpul în care parinţii sunt la serviciu, pâna când aceştia vin să îi ia acasă.

2

De fapt, rolul gradiniţei este mult mai important, deoarece aici copilul se dezvoltă psihic, îşi perfectionează diverse abilitaţi şi învaţă lucruri care îl vor ajuta la şcoală Mulţi s-au întrebat ce înseamnă o grădiniţă bună, iar răspunsurile primite au fost unele pe masură. De pildă, gradiniăa reprezintă un plus de socializare pentru micuţii care sunt îndemnaţi de către parinţi să se intergreze în învaţământul preşcolar. Copilul are sansa să interactioneze atât cu cei de vârsta lui , cât şi cu adulţii, după normele comunităţii în care trăieşte şi unde urmeaza totodată să fie integrat. Principalele activităţi ale copiilor sunt axate pe jocuri, însă nu acele jocuri clasice, ci dimpotrivă, cadrele didactice optează să pună accentul pe tipurile de joc sociale, constructive, educative, fantastice şi de reguli, la care se adauga pictura, muzica si miscarea.

Cu această ocazie, micuţii învaţă noţiuni noi, îşi formează deprinderi, îşi întăresc încrederea în sine, dar mai ales învaţă să-şi exprime civilizat sentimentele, fără să fie fortaţi şi bruscaţi. Pe de alta parte ,fişele de lucru de cunoasterea mediului, de matematică sau de desen grafic , trebui folosite doar pentru a completa unele goluri si nu pentru a îngrădi copilul în tipare.

În cele din urma o gradiniţă bună înseamnă de fapt o coordonare pregatită din partea cadrelor didactice la care se adaugă o buna educaţie preşcolară.

La nivelul unitatii noastre s-au desfasurat activitati educative extracurriculare extrem de bogate. S-au încheiat parteneriate cu numeroase instituţii de cultură, cu alţi parteneri educaţionali, cu O.N.G.-uri. S-au derulat activităţi diverse, extrem de atractive pentru preşcolari, activităţi în care au fost implicaţi părinţii, specialişti din diferite domenii, oficialităţi.

Acest lucru s-a datorat

  • Experienţei în domeniul activităţii educative şcolare şi extraşcolare
  • Personalului didactic calificat, cu competenţe necesare evaluării şi valorificării valenţelor educative
  • Diversitatii programului de activităţi educative la nivelul unităţii de învăţământ
  • Vizibilitatii actului educaţional în comunitate prin mediatizarea activităţilor extraşcolare şi extracurriculare (spectacole, recitaluri, concursuri, competiţii)
  • Deschiderii oferite de disciplinele opţionale în conformitate cu interesele copiilor şi perspectivele de dezvoltare ale societăţii
  • Existenţei parteneriatului educaţional cu Consiliul reprezentativ al părinţilor, Poliţie, Consiliul local în vederea responsabilizării acestora în susţinerea şi îmbunătăţirea actului educaţional S-au desfăşurat o multitudine de activităţi în cadrul proiectelor educaţionale cuprinse în Programe naţionale şi judeţene, unitatea noastră fiind desemnată unitate pilot pentru mai multe proiecte educaţionale.
  • Rezultate remarcabile s-au obţinut şi în pregătirea preşcolarilor care au participat la festivaluri concurs de interpretare artistică sau artă plastică, desfăşurate la nivel judeţean sau naţional: Doamnele educatoare au avut în vedere nu numai însuşirea de către copii a unui volum de cunoştinţe şi a formării unor deprinderi, ci şi organizarea jocurilor de socilarizare a copiilor, a jocurilor colective pentru adaptarea mai rapidă a copilului la colectivitate. De asemenea, s-a pus accentul pe stimularea gândirii copilului, achiziţionarea unor capacităţi şi abilităţi intelectuale care să-i înlesnească munca de învăţare.

    Colectivul de cadre didactice de la G.P.N. “Obcini” s-a remarcat în rândul comunităţii locale prin profesionalism, seriozitate, preocupare pentru formarea continuă, pregătire metodică de specialitate de înalt nivel, interes în relaţionarea cu familiile preşcolarilor, aspecte dovedite de numărul mare de preşcolari care frecventează unitatea noastră şi de aprecierile membrilor comunităţii locale la adresa intregului proces de învăţământ derulat în grădiniţa noastră. Cadrele didactice s-au preocupat de proiectarea activităţilor centrate pe obiective educaţionale care să creeze posibilitatea abordării flexibile a conţinuturilor şi respectării intereselor de cunoaştere ale copilului , dar şi particularităţilor de vârstă ale acestuia